Sînt un nene care a tot înotat în ape mai mult sau mai puţin tulburi. Experienţele mele acvatice sînt povestite în cîteva cărţi:
Puteţi afla mai multe despre cărţile acestea pe site-ul Editurii Polirom, unde le şi puteţi comanda online: Tinereţile lui Daniel Abagiu şi Luminiţa, mon amour
Cezar Paul-Badescu 
ma roade o curiozitate. de fapt e cam stupida, ca numele si prenumele par a fi clare, respectiv cezar si paul-badescu. dar pentru ca eu n-am mai intilnit numele asta de familie (banuiesc ca-s doua), as dori daca se poate sa imi confirmi ca nu te numesti badescu cezar paul:)
ah, ce mai, eu nu-s clara niciodata, dar sper ca ai inteles care e problema mea! (si inca e pentru blogroll, deci e grava:D)
ok, am recitit, m-am ingrozit, las asa totusi pentru posteritate.
pe scurt:
prenume: cezar
nume: paul-badescu
da? 😀
Da.
Numele de familie al lui taica-meu a fost, inainte de casatorie, Paul (e, de altfel, un nume de familie care poate fi intilnit prin Ardeal, de unde este el). Pe maica-mea o chema Badescu. Pentru ca ea a avut numai surori si s-a gindit ca pretiosul si rarul nume Badescu 🙂 se va pierde, l-a convins pe taica-meu sa-si contopeasca numele. Astfel, dupa casatorie, si pe taica-meu l-a chemat tot Paul-Badescu (iar rautaciosii l-au tachinat ca nu s-a insurat, ci s-a maritat).
Cit despre povestea numelui Cezar – care mi se pare pompos, ridicol si indigest – si aceasta se leaga de o decizie a maica-mi. De ce crezi ca mi-a dat acest nume? Pentru ca se temea de cezariana si si-a zis ca, daca scapa de operatie, ii va spune copilului Cezar. Cind am aflat povestea asta, am intrebat-o: „Dar, daca faceai cezariana, ce nume imi puneai?” „Tot Cezar” – a venit raspunsul ei prompt. Ei, poftim logica!
hihi, foarte fain raspunsul:)
dar tu, cezar, n-ai habar de drama pe care o traiesc domnitele ca-si pierd numele de donsuara!
zic aici clar de mine, care m-am trezit la starea civila ca ma intreaba tanti care prelua actele „si cum va veti numi dupa casatorie?”, la care eu am ramas cu gura cascata, ca nu discutasem chestiunea cu impricinatul si-am zis hai sa fiu doamna din timp si sa-i preiau nobilul nume.
acum abia astept sa-l recapat pe ala de la tata, deh.
nu esti nascut in iulie? sa te fi chemat original Iulian-Cezar Paul-Badescu;)
te felicita careva de sf. petru si pavel? 😀
Sint nascut la inceputul lui august (deci putin a lipsit…).
RSS?
@ Erik: Recunosc cu rusine ca nu stiu ce si cum sa fac sa am si asa ceva. Am mers la Widgets si am pus RSS in Sidebar – numai ca se pare ca asta nu e de ajuns. Daca ma poti ajuta cu un sfat, ti-as ramine recunoscator.
Cezar, widgetul RSS e pentru a face trimitere de la tine din blog inspre un altul. Nu ne intereseaza asta acum. 🙂
Daca cineva vrea sa te aiba in feed-reader (si cred ca Erik asta cauta..?), atunci poate accesa http://cezarpaul.wordpress.com/feed/ . Nu stiu de ce la tine nu apare automat patratelul portocaliu.. Eu te-am adaugat manual in feedreader. 🙂
Va invitam sa vizitati si sa scrieti pe blogul Cercului Noica!
http://www.cerculnoica.wordpress.com
Va multumim!
Iar alteori secretul calmului este felul in care il privesti 😉
@ anaayana: …sau din ce parte a monitorului privesti. Din interiorul lui, lucrurile se vad altfel. 🙂
ca intr`o dupa`amiaza obisnuita de duminica..am savurat „formarea personalitatii” tale. si digresiunile mi`au placut..si felul cum ai revarsat o copilarie, cum ai surprins detalii care pe altii pot sa plictiseasca. intr`adevar mi`a placut. deocamdata:D voi mai citi in continuare.
p.s. : stii, ma mai regaseam si eu in gandurile acelea chinuite si neintelese, incarcate uneori de emotie si tensiune.
Chit ca nu ma cunosti, sper sa imi transmiti spiritual un gand bun, ca tare am emotii pt admitere in vara la jurnalism. si eu ma simt cateodata asa, proasta in fata altora, chiar daca eu cred ca nu e asa. e vba de increderea aceea de care vorbeai in primele pagini. un fel de ego, dar nu e ego. insa cred ca sunt superioara multora, fara sa fiu rea sau falsa. dar :).cred ca ma intelegi.
Felicitari (chiar daca sunt urate prea tarziu, dupa numeroasele realizari ale tale).
aa sa nu se inteleaga gresit: detaliile nu m`au plictisit 😀
@ dyutzza: Ma bucur ca ti-a placut textul – desi nu prea mai simt ca ma reprezinta, ca a fost scris acum aproape 12 ani.
Iti urez bafta la examen la jurnalism. Gindeste-te doar daca vrei intr-adevar sa faci asa ceva. Crede-ma pe cuvint ca nu e mare scofala, dupa ce o sa termini facultatea o sa te lovesti de o realitate nu prea placuta.
N-am cine stie ce realizari si nici numeroase nu sint… Depinde si ce valorizezi ca „realizare”.
🙂 faptul ca poti sa impresionezi si sa ai cui sa comunici ceva. e o realizare pt mine.
Imi suna cunoscut numele tau, am avut un flash al amintirilor din liceu. Imi amintesc doar ca erai cu Mircea Cartarescu in Onesti, la „Zilele culturii calinesciene”.Eram pustoaica si a trecut muuulta vreme de atunci 🙂 . Ce mica e lumea asta uneori…
Da, am fost acum citiva ani buni cu Mircea la Onesti si, printre altele, ne-am intilnit cu elevii unui liceu. Nu mai tin minte cum se numea liceul, dar imi amintesc ca intilnirea a fost foarte placuta..
Probabil cu cei de la Cantemir (fost Energetic), ca acolo era elita (sau asa crede[a] lumea).
Am fost si eu candva pe la fundatie (stare de corigenta, trebuia sa ma vada Poetul* pe-acolo – se-ntelege…) si m-am plictisit de moarte. Erau unii veniti de la Bucuresti, oameni culti (nu le mai stiu numele) si, ca sa evit inertia, ma amuzam de patosul cu care isi insoteau cuvantarile. Prima jumatate de ora a fost interesanta (Eminescu) dar atat. Abia pe urma a inceput spectacolul: politica, frate! Da’ ce discutii! Se certau intelectualii mai abitir ca taranii din piata agroalimentara (intamplator, nu departe de fundatie). Inrositi si cu spume la gura, abia se impiedicau sa se incinga. "Sa ma lase", mi-am zis, si-am disparut imediat. 🙂
* mosu’ de literatura
is marvellous scuba diving!
@ Giornale WordPress: Do you like scuba diving too?
Cezar,
Calmitatea este apanajul oamenilor inteligenţi. Mă bucur că am descoperit blogul tău pe care, dacă aş dori să fiu puţin maliţios, l-aş eticheta blogul unui gânditor stoic. Serios eşti, barba e prezentă, înţelepciunea nu îţi lipseşte. Keep it up!
@ anahoretus: Ai dreptate, cred ca seman cu Marc Aoleriu. Strada, desigur. 🙂
Un Leu care face scufundari! 🙂 In general, stiam ca felinele se tem de apa… 😉 Probabil ca ai un echipament deosebit de performant, daca iti creeaza asemenea senzatie de calm, printre minunatiile alea intre care te zaresc! 🙂 😉
@ Sorina: Apa e mediul in care ma simt cel mai bine. De obicei, fara echipament.
Hihihi!!! OK, o sa te cred pe cuvant (in chestia cu echipamentul)! 😉 🙂
Si mie imi place teribil apa; si „as innebuni de placere” sa ma pot strecura, asemenea tie in fotografia de mai sus, printre „chestiutele” alea fascinante… Inteleg de ce te simti atat de bine in mediul asta, acvatic… 😉
@ Sorina: Mi se trage de la lichidul amniotic, bineinteles. :-))))) Sint un nostalgic.
Un nostalgic mucalit… Hmmm, interesanta combinatie! 😉
stimate domn…’mesterand’ si un ceva ce se cheama… blog….si observand intr-o scurta navigare…ca…ati perdut vremea cu chestii de astea care sunt si literare si artistice…indrasnesc sa va invit…la o scurta vizionare….barnathmarius.blogspot.com…ceva proze…pagini pentru teatru si ceva video….scuze multe de deranj si impertinenta
@ barna marius: Nu-i nici un deranj si nici impertinenta. Chiar ma intrebam ce ati mai facut dupa „Razboi in bucatarie”. Vad ca nu ati stat degeaba – ati mai facut doua lungmetraje si un serial (de care eu nu stiam nimic). Astept cu interes sa-l vad pe cel care va avea premiera in mai.
Domnule Paul-Badescu,
am cumparat de la un anticariat din pasaj de la Universitate cartea dvs, „Luminita, mon amour” si va dati seama ce incantata am fost cand am vazut ca are si o dedicatie, ca fiind din partea dvs catre Dana Deac: „Danei Deac, cu toata consideratia pentru un adevarat profesionist si prietenia pe care o presupune aceasta consideratie. Cezar, 20 sept 2006”. Problema e ca din carte lipsesc niste pagini respectiv de la 96 la 113, cred ca dintr-o greseala de la tipografie, sau cine stie, oricum nu par rupte. cartea e legata bine. Mi-a placut f. mult desi lipsa acelor pagini mi-a dat cumva peste cap firul imaginatiei.
@ Ram: Dana Deac trece acum printr-un moment de cumpana, pe care sper din tot sufletul sa-l depaseasca cu bine.
Cezar, exista vreun mail pe care ti se poate scrie?
@ scriitor-in-devenire: Ti-am trimis un e-mail pe adresa pe care ai trecut-o cind ai postat comentariul.
hello…mult spor in continuare la scris….cum sunt si eu unul care te lectureaza constant….iti semnalez o avanpremiera la ‘DINCOLO DE AMERICA, cu Serban Ionescu, Daniela Nane, Dorel Visan, Maria Dinulescu….vezi la http://www.barnathmariusblogspot.com
marius’s last blog post -> eveniment…………..
@cpb: as vrea sa te intreb ceva, pe mail.. se poate?
@ Stejara: Sigur ca se poate. Ai in Inbox un e-mail cu adresa mea.
http://groups.msn.com/CezarPaulBadescu/curriculumvitae.msnw
m-am amuzat (romaneste) la faza urmatoare…
COLLABORATIONS:
– Periodicals from abroad: „l’Adige” (Italy), „Pontes” (Croatia), „Contrafort” (Republic of Moldavia), ……. (Macedonia)
by the way, acesta e numele publicatiei din Macedonia (…….) ???!!!
@ sorin: Site-ul ala e facut acum aproape 10 ani. Ma enerveaza ca arata ca porcul si de aceea nu-mi dau osteneala sa-l actualizez. Revista din Macedonia avea un titlu in chirilice si, pentru ca nu se vedea niciodata cum trebuie, l-am sters la un moment dat si am pus puncte-puncte. Intre timp, am si uitat cum se numea revista (pe mine m-au publicat prin ’97).
totusi, trebuie sa recunoastem ca poza arata bine… un pic la poze ma pricep si eu…
sorin
@ sorin: Poza e ceva mai recenta. Mi-a facut-o acum trei ani, cind eram in Germania, compozitorul Dan Dediu.
@cp-b: ma intereseaza lucrarea ta de licenta (Cartarescu i-a pomenit subiectul intr-o introducere citita pe liternet). se poate citi undeva?
mulliganoglu’s last blog post -> Pantazi, in chestiunea valsului
@ mulliganoglu: Lucrarea mea de licenta si apoi de masterat a fost o cercetare pe tema oracolelor scolare. Am avut un esantion de aproximativ 150 de caiete de amintiri, unele si de pe la 1900, din scolile normale de fete.
Nu am publicat nicaieri lucrarile. Prin 95-96, am scris, totusi, citeva articole pe aceasta tema in ”Dilema”. Pe vremea aceea, ”Dilema” nu era pe Internet.
dar nu mai ai o copie, nimic?
mulliganoglu’s last blog post -> Pantazi, in chestiunea valsului
@ mulliganoglu: Ba da, am lucrarile respective batute la masina – ca in 1994 nu aveam computer.
mi s-a parut un subiect foarte tare. poate vei publica lucrarea candva.
Iar daca ai nevoie de oameni care sa te ajute cu digitalizarea ei, poate se gasesc prin împrejurimi.
Fonin’s last blog post -> Literatura nu se naste, ci tîsneste ca sîngele rubiniu
@ Fonin: Ai program din acela care converteste in text paginile scanate?
OCR poate fi si el o varianta, dar eu ma refeream la transcriere de pe format fizic în format digital. 🙂
Fonin’s last blog post -> Literatura nu se naste, ci tîsneste ca sîngele rubiniu
programul se numeste „OCR”… si este ca soft (& moft) la cam oricare scanner!
(de regula, citeste „greu” diacriticile)
Salut Cezar
Un mesaj de apreciere de peste mari si tari. Tocmai am terminat de citit „Luminita, mon amour” si vreau sa te felicit pentru aceasta carte minunata. Mi-a fost facuta cadou de o prietena care acum preda la Univ. A.I. Cuza in Iasi. Am fost colegi la Berkeley pt un scurt an, iar dupa ce ea s-a intors in tara am tinut legatura. Anul trecut am rugat-o sa imi faca rost de niste volume de Cartarescu, pe langa care mi-a trimis si „Luminita” – la rugamintea mea de a ma surprinde cu publicatii de noi scriitori romani.
Cartea a zacut pe raftul meu pana ieri, cand am deschis-o din curiozitate. Vreau sa spun ca de-abia am reusit sa o pun jos. M-a distrat, m-a pus pe ganduri, m-a induiosat si mai ales a rezonat foarte puternic cu atitudinea mea catre societatea post-modernista in care am pierdut inocenta (indiferent ca e vorba de Romania sau America). Sunt stabilit in California de multi ani, insa partea fundamentala a copilariei am petrecut-o in tara. Romanul tau a trezit in mine sentimente de mult uitate si in acelasi timp surprinzator de tangibile, un fel de ‘nostalgie contemporana’ daca exista asa ceva… Un singur alt autor a reusit acest lucru pana acum, si acela e Cartarescu.
Vreau sa iti multumesc pentru ca ai dat glas povestii tale. Relevanta ei e extraordinara si vreau sa stii cat de mult apreciez sansa de a ma gasi prin cuvintele, metaforele, ideile, conceptele folosite. Ma bucur sa vad literatura romaneasca e reprezentata de astfel de scriitori. Mult succes in continuare!
Cu stima,
Mihai
Berkeley, California, United States
@ mihai_berkeley: Ma bucur ca ti-a placut cartea. Ma simt onorat de comparatiile cu Mircea Cartarescu, dar le consider exagerate. El e scriitor adevarat, pe cind eu nu.
un blog incisiv, care nu da in patetic. imi place foarte mult si v-am adaugat in blogroll. ^^
crimson’s last blog post -> De ce să ne uităm la Jocurile Olimpice
si la mine este in blogroll, de mult!
un om de om 🙂
„@ dyutzza:
Iti urez bafta la examen la jurnalism. Gindeste-te doar daca vrei intr-adevar sa faci asa ceva. Crede-ma pe cuvint ca nu e mare scofala, dupa ce o sa termini facultatea o sa te lovesti de o realitate nu prea placuta.”
p.s. Am intrat la Jurnalism si da, stiu ca ma voi izbi de o realitate cruda. Am vrut asta si poate poate nu ma schimba ea pe mine, ci eu pe ea. Cam utopic…stiu.
@dyutzza: ei, din utopii de-astea se schimba lucrurile. citeodata.
totusi, doar asa, de amuzament: toti tinerii care dau la jurnalism spun la fel. dupa aceea incep sa lucreze. dupa aceea nu mai spun la fel.
:))) trist si pt mine.
🙂 calmul, rabdarea si treci marea. dar marea aia trebuie ca’i si ea calma, satula, ca de’i infometata, te roade’n „falci” cu tot cu echipament. au nu’i asa?
Sorry, nu stiu unde altundeva as putea posta acest mesaj… asa ca il „las” aici, poate il vei zari, totusi… (nu pot sa te ‘iert” de felicitari… asa sunt eu… 😉 )
Sa va fie Sfintele Sarbatori pline de Lumina, pace in suflet si ganduri de recunostinta pentru Cel a carui zi de nastere o sarbatorim, o data in plus!
Craciun Fericit va doresc, din tot sufletul!
Craciun voios!
(lui Cezar si, fireste, tuturor celor care trec pe-aici.)
Doamne-ajuta!
Si salutari la ala micu.
Ma rog, daca este unu din ala micu.
Cam presupus ca trebuie sa fie ca altfel cum sa naiba Traian Basescu nepoti?
Multumesc, tuturor, pentru urari. Sarbatori fericite!
Buna ziua stimate D-le Cezar Paul-Badescu ,
va rog sa ma contactati in legatura cu articolul despre COPYRO,aparut in ADEVARUL
cu salutari prietenesti
Jordan H.
Felicitari pentru cele doua carti, care si-au meritat banii pe deplin. Ma bucur ca acum cateva luni am avut norocul sa deschid radioul pe Romania Cultural in jurul orei 12, cand erai invitat la Vorba de Cultura. Acolo am auzit prima oara de tine (recunosc ca nu prea urmaresc scena literaturii contemporane, mai ales romanesti), iar seria respectiva de emisiuni m-a facut curios in legatura cu cele doua volume ale tale. Le-am cumparat la scurt timp, dar pana recent au fost pe lista de asteptare a lecturilor mele. Mi-a facut foarte mare placere sa le citesc si am fost atins in special de felul in care faci haz-de-necaz de tot felul de stereotipii (conventii literare, clisee lingvistice, ritualurile si dogmele bisericii, sexul pe plaja :), etc..). Apropo, daca vei mai merge pe la radio, sa dai sfoara-n tara din timp. Sper sa mai vad pe rafturi si alte carti semnate CP-B pe viitor, desi sunt constient si simt si eu pe pielea mea ca programul de 40+ ore pe saptamana te lasa cu foarte putin timp si energie pentru altceva.
Numai bine!
Bună ziua. Sunt studentă la Jurnalism (FeJeSeCe) şi mă pune facultatea să scot în lume un chestionar sociologic despre profesia de jurnalist în România. Dacă sunteţi amabil să-mi răspundeţi la câteva întrebări via mail, daţi un semn legat de cum vă pot contacta. Mulţumesc anticipat.
Pot sa iti raspund eu daca Cezar Paul Basescu e ocupat cu naiba stie ce mai face el.
Buna seara. Si eu sunt tot studenta la Jurnalism, dar am mai vorbit pe tema asta cand m`ati incurajat, asa ca dati-mi intaietate :)).
Va caut cu rugamintea de a-mi comunica si mie mailul dumneavoastra, pentru a va pune o intrebare legata de Dilema Veche. Ce ziceti? 🙂
O seara calma!
Tocmai am terminat de citit „Luminita…”. Mi-a placut foarte mult. Felicitari!
Salut Cezar. As vrea sa iau legatura cu tine dar constat ca n-am nici mailul tau si nici nr de telefon 😦
Asa si eu cu Angelina Jolie.
Salut. Unde gasesc cartile tale?
@Sagy, Am pus link-urile către site-ul Poliromului, unde se pot comanda online.
Pingback: Mircea Eliade – Romanul adolescentului miop « bughi mambo rag
Stimate domnule Badescu,
citesc ‘Luminita, mon amour” printre tangaje si ruliuri exterioare,
si sunt contrariat ca, scriind atat de bine, nu va considerati un scriitor adevarat, precum M.C. (cum afirmati undeva mai sus). Cred, apasat, ca sunteti din aceeasi stirpe cu el, doar ca in literatura nu se pune problema acestui gen de comparatii, ci, daca imi ingaduiti, a efigiilor care se alatura.
Cele bune si LA MULTI ANI!
Radu Niciporuc
@mihai_berkeley: va rog frumos puteti sa imi dati si mie adresa dvs. de mail? planific sa imi continuu studiile la Berkeley California dar nu gasesc pe nimeni pe stiinte sociale de la aceasta univ. pentru ca am mai multe intrebari legate de mediul universitar de-acolo..Credeti ca ma puteti ajuta? (adresa mea este luminita.mandache@gmail.com). (Rugaminte catre dl. C.P-B.: puteti va rog sa stergeti acest comentariu dupa ce se face „tranzactia”:) ). Multumesc mult!
Felicitari pentru cele doua carti, care si-au meritat banii pe deplin. Ma bucur ca acum cateva luni am avut norocul sa deschid radioul pe Romania Cultural in jurul orei 12, cand erai invitat la Vorba de Cultura. Acolo am auzit prima oara de tine (recunosc ca nu prea urmaresc scena literaturii contemporane, mai ales romanesti), iar seria respectiva de emisiuni m-a facut curios in legatura cu cele doua volume ale tale. Le-am cumparat la scurt timp, dar pana recent au fost pe lista de asteptare a lecturilor mele. Mi-a facut foarte mare placere sa le citesc si am fost atins in special de felul in care faci haz-de-necaz de tot felul de stereotipii (conventii literare, clisee lingvistice, ritualurile si dogmele bisericii, sexul pe plaja , etc..). Apropo, daca vei mai merge pe la radio, sa dai sfoara-n tara din timp. Sper sa mai vad pe rafturi si alte carti semnate CP-B pe viitor, desi sunt constient si simt si eu pe pielea mea ca programul de 40+ ore pe saptamana te lasa cu foarte putin timp si energie pentru altceva.
+1
Sunteti un tip simpatic, Domnule Cezar-Paul Badescu!
Am descoperit, din intamplare blogul Dvs. si sunt placut surprinsa de ceea ce am vazut si citit aici!
Va doresc sa fiti MEREU asa cum sunteti ACUM si…va mai doresc ceva: SANATATE!!!
Cu aleasa consideratie,
Monique-PITESTI
Domnule Cezar-Paul Badescu, va scriu pentru a-mi tempera un fel de emotie. Imi propusesem sa recomand unor elevi filmul lui Terry Gilliam, pentru a intelege mai bine transformarea comparatiei jucause in metafora vie, in Luminita, mon amour, si iata ca mi-o luati inainte in suplimentul la Adevarul. Ma simt putin ca in scenariul cunoscut: doamna care practica hipnoza o sa vorbeasca despre C V Tudor pentru ca ii seamana la fata, iar nebunii din curtea spitalului or sa dezbata despre motoarele de Moskvich pentru ca lui Cezar, cel din carte, numele si felul de a fi al terapeutei chiar ii amintesc de masina ruseasca. Poate daca acelasi Cezar ar fi dus-o pe Luminita la filmul cu R. Williams si J Bridges, ca sa vada catararea pe asa-zisul castel medieval, Vidraru nu le-ar mai fi dat batai de cap!
http://mirceaordean.blogspot.com/2011/01/eminescu-si-oamenii-de-sub-el.html
Azi am privit filmuletul de pe adevarul, prezentarea Caietului lui Saramago. Mi-au placut istoria lui Daniel, sincera, aproape autoflagelanta, plina de ironie. Luminita, banuiesc, e Svetlana, pentru ca asa se traduce numele din rusa…:)
Luminita e un personaj (care, de altfel, apare si in ”Tineretile lui Daniel Abagiu”, in textul ”Iubirile scolare”). Sint fidel personajelor mele. 🙂
scuze pt dezacord 🙂 corect – mi-a placut
Domnule Cezar,
Daca ai un nr de tel sau o adresa de meil a d-lui Rolando Negoita te rog din suflet sa mi-o trimiti urgent. Tatal lui Rolando este pe moarte ( 86 ani) si nu am unde sa-l contactez in America, iar aici nu mai are pe nimeni.
Multumesc,
Vali
Felicitari! Am terminat de citit „Tineretile lui Daniel Abagiu” . E genul de carte care trezeste tot felul de sentimente,reuseste sa te acapareze ,e scrisa asa de firesc,ce sa mai…mi- a placut foarte mult!