Cezar Paul-Badescu

Un artist

cp-b — Thu, 24 Jun 2010 11:24:19 +0000

Popularizez, şi pe această cale, un băiat doldora de talent.

“Decît patru scînduri şi un cui – asta e averea omuluiiii” – la “omuluiii” mă dă gata, de-a dreptul!

http://www.youtube.com/v/Ac794OGiDKQ&hl=en_US&fs=1&rel=0

De-ale amorului

cp-b — Mon, 26 Apr 2010 22:34:33 +0000

Cioran, într-o scrisoare din 1981 către Friedgard Thoma, o doamnă pentru care făcuse o pasiune: „Aţi devenit centrul vieţii mele, zeiţa unuia care nu crede în nimic, cea mai mare fericire şi nefericire întâlnită vreodată.”

Iată că nici măcar un mare stilist (al limbii franceze) nu reuşeşte să salveze de ridicol o declaraţie de amor!

Mai tare ca un thriller

cp-b — Tue, 20 Apr 2010 16:51:55 +0000

Angela Marinescu e un personaj paradoxal: o poetă extraordinară, care a influenţat cam toate poetele care au venit după ea, şi în acelaşi timp un om dificil, ciudat şi care cochetează cu boala nervoasă. În plus, o femeie dură şi tăioasă, care nu menajează pe nimeni – nici pe cei din jur, nici pe ea însăşi.

Interviul cu ea care apare mîine în “Adevărul literar şi artistic”, luat de Simona Chiţan, e unul dintre cele mai dure interviuri pe care le-am citit.

Iată cîteva mostre:

Eu fac subtext, subliteratură, subdisidenţă, numai subviaţă n-am putut să fac. De fapt, n-am vrut să fac poezie. Nu am crezut că ceea ce fac poartă vreun nume. Nu am terminat Filologie sau Filosofie. Eram o tipă extrem de bolnavă şi extrem de marcată psihic, aşa că m-am trezit că scriu, probabil, pentru că nu am avut altă posibilitate. Şi atunci am numit asta subpoezie. Prima încercare, de genul ăsta, a fost în „Structura nopţii”, în 1980. Pe mine nu mă interesa decât energia care se degajă dintr-un gest artistic, uman – energia de a te arunca, de a te destructura, de a te distruge. Boala m-a făcut să vreau să mă distrug, dar nu la modul inform, ci într-un mod care să semnifice ceva.

La ce se referă cînd vorbeşte despre boală? Ne lămureşte tot Angela Mrinescu, cînd răspunde la clasica şi nevinovata întrebare „la ce lucraţi acum?”:

Nu mai scriu nimic. Nu pot să stau la masă, pentru că mi-e frig tot timpul. Mă simt foarte rău. Nu mă mai interesează, am depăşit povestea cu scrisul. Cred că există ceva şi dincolo de artă: viaţa de zi cu zi. Nu-i capătul vieţii arta, nu toată lumea face artă. Am fost operată la sân, în septembrie, se fac trei ani de la operaţie. Am hepatită C de un an, am făcut transfuzii. Problema la sân am descoperit-o într-o fază incipientă. Sunt atât de paradită după tuberculoză, că n-aş mai fi rezistat la citostatice, mai ales că există moarte de boală citostatică. Am o stare de oboseală continuă şi planează asupra mea, aşadar, nişte chestii grave, pe care cu greu le suport. Tot timpul sunt îngrijorată: dacă o fi metastază?

Brrr! După cum se vede, interviul cu Angela Marinescu are pur şi simplu accente de thriller. De altfel, după cum mărturiseşte, ea are o întreagă construcţie artistică şi de viaţă în jurul ideii de violenţă.

Am construit un limbaj violent care nu exista. Violenţa am convertit-o într-o energie care, da, a dinamitat cu totul versul. Cu greu am găsit acest limbaj, pentru că, în artă, violenţa există de când lumea şi pământul. Femeile erau mai degrabă viscerale decât violente, eu am vrut să fiu mai degrabă violentă decât viscerală.

Interviul integral – aici.

”Dilema veche”, în haine noi

cp-b — Tue, 06 Apr 2010 19:27:42 +0000

După cum probabil aţi aflat, de joia viitoare “Dilema veche” va aparea cu un număr mai mare de pagini şi cu rubrici noi. La acestea se adaugă şi un binevenit facelift (asta nu înseamnă, Doamne fereşte!, că doamna Dilema ar fi vreo babetă ; “veche” i se spune din alte motive…)

Iată cele trei clipuri din campania publicitară prilejuită de această ocazie.

http://www.youtube.com/v/vUcJgWyzFpo&hl=en_US&fs=1&

http://www.youtube.com/v/A15b8WPqvWU&hl=en_US&fs=1&

http://www.youtube.com/v/JLbWDWesbdQ&hl=en_US&fs=1&

Cel mai mişto e că a apărut Radu Cosaşu, un om foarte scump la vedere…